Merg în sensul spre casă.

De-a stânga mea, în același sens, trece oea. Îmi atrage atenția din lateral cu linia mișcării. 25 ani, 155-160 cm, 50 kg, Aproximativ. Păr negru, corp slim fit, membre armonioase, pași prezenți. Nu i-am văzut ochii, dar sigur erau în comuniune.

Rochiță cu alb. Mult alb. Negru la mijloc, centură, și parcă putin negru pe sus, la bretele. În rest alb cu mâneci scurte. Rochiță de lungime cuminte.

Partea de jos, unde ar fi fusta, dacă rochița n-ar fi fost rochiță, realizată din pliuri verticale, pornite dintr-un mijlocel fin, sălta în spate, în curbă obraznică din compas croită.

Mi-am spus că-mi place curba, dar cât din curbă-i textilă și cât din curbă-i corp? Mă uit și-ntrevăd printre pliuri, în anumite momente, alte curbe, armonios săltând curba textilă. Piciorul este croit într-o undă fin-sportivă, prevestitoare de un posterior frumos susținător de pliuri curbate obraznic.

Este un sentiment aparte, ca multe altele, să simți, într-o masă umană bio-mecanoidă, o astfel de prezență plăcut-contradictorie, echilibrândă de sens. O figură negru-albă într-o masă colorată. O binoncoloră eleganță într-o multicoloră brutalitate.

Am urmărit zâmbind cum plăcutele curbe se pierd unduit în omogenitatea de ordinar.

iMorala: Printre noi sunt și oameni.