Cristina: Am dat attending la un event și văd că astăzi are loc. E un picnic în Cișmigiu. Hai să mergem cu boxa!

E prima oară când o aud pe Cristina sugerând din neant să luăm boxa cu noi, așa că nu zic “nu”, să nu-i dau cu blocaj. Pregătim toate cele necesare, cu boxă, consolă, power bank, cabluri, microfon etc., ne gătim oleacă și o luăm către event.

La fața locului, iaca surpriză: organizatorul este Florin (activist vechi și coleg de suferință stradală), iar la event apar, cu timpul, și alți activiști cu vechime, pe care ne bucurăm să-i revedem. Ne poziționăm păturicile unde-i mai golaș, pregătim muzica și-i dăm drumul la ambianță. În juma’ de oră se aglomerează în jurul nostru cu alți picnicari de tot felul: o pătură de roacări, niște mândre cu poiuri, un grup de hipstări, o familie tradițională, un cuplu netradițional and so on, pajiștea afișând o nuanță eterogenă.

Eu și Cristina suntem  atenți ba cu muzica, ba la copii, ba cu activiștii, în fine… nu ne-am plictisit. La un moment dat apare în discuție Sabrina, ce aștepta cu mama ei lângă un pom. Mă duc s-o salut.

– Bună. Am înțeles că ai dori să cânți.
– Da, dar știți… mi-e rușine.
– Stai liniștită, o să cânți prost.
– A câștigat premiul I-i la (un concurs național, n-am reținut exact numele), zise mama ei.
– Foarte drăguț.
– Și știți, am emoții mari…
– Nu-i bai. Oricum o să sune oribil ce cânți. Sper să nu plece toți de la picnic. Ce ai nevoie?
– De un microfon și cu muzica… să vă trimit un negativ.
– Ok. Deci suntem acoperiți.
– Dar mai în colo, să-mi fac curaj.
– N-ai de ce, oricum o să gafezi.

Da, știu, sunt cel mai motivațional om, pentru că-mi pasă.

Mai în colo, Sabrina-și face curaj și cântă mai mult decât satisfăcător pentru vârsta și emoțiile ei – sunt sigur că au ajutat-o încurajările mele, iar partea și mai drăguță este că a cântat mai întâi Luna Pătrată, melodie pe care i-o prezentasem pentru prima oară Ilincăi cu ceva zile mai devreme. De-aici a mai apărut o fată care și ea să karaoke, apoi un băiat cu o chitară și tot așa până a venit poliția, că deja e 11 și să mai închidem și noi boxa. Am închis boxa, dar oamenii cu spirit artistic abia ce se aprinseseră, așa că a revenit poliția, moment când Angi și-a intrat în rol și i-a luat la discuții până s-au îndepărtat.

Călin dormea-n picioare, Ilinca era pe avarii, așa că am strâns și am plecat spre ale noastre, lăsând în urmă o pajiște plăcută, cu oameni relaxați.

iMorala: Tu mergi, că de ajuns ajungi undeva.