Author: admin

ultimile ore

Ilinca m-a întrebat ce-aș face dacă aș afla că mai am 24 de ore de trăit.

Am stat un pic pe gânduri și am răspuns: Mi-ar plăcea, dacă aș fi în cazul în care aflu că mai am 24 de ore de trăit, ca acele ore rămase să nu-mi modifice deloc programul de a doua zi. Să fi făcut și să fac suficiente pentru a nu simți că în alea 24 de ore ar trebui să face ceva pentru cineva anume.

Și da, asta mi-aș dori și la această stare pun umărul. Să-mi analizez suficient de inteligent trecutul și să-mi planific destul de liniștit viitorul altfel încât prezentul să devină o existență calmă și prezentă.

De murit deja murim de când ne naștem, deci moartea este oricând la o respirație distanță. De murit deja am murit azi-noapte-n somn, iar de dimineață m-am trezit un altul, cu ceva reziduuri de la fostul eu. De murit oricum murim, de dragul ciclicității, dar dacă nu trăim, am murit degeaba. Iar când zic “trăim” nu mă refer la a fi vii și-atât, căci și în comă suntem vii.

Iar apoi, mai discutând cu Ilinca, am găsit un răspuns mai direcționat spre așteptările ei, anume ce aș face practic în acele 24 de ore: un mare party. Nu anunț twist-ul party-ului (eu voi muri), că se-adună prea mulți dușmani :D, ci organizez un party fain și, de ce nu? memorabil. Acum încă mă mai gândesc la detaliile morții… probabil la main, ca să aibă un plus de logică after-ul… să fie chill sau go out with a bang… cu o cremare în direct… În fine, sunt atâtea detalii pe care tre’ să le gândesc pentru petrecrea asta… sper să am suficient timp la dispoziție să o planific 🙂

picnic

Cristina: Am dat attending la un event și văd că astăzi are loc. E un picnic în Cișmigiu. Hai să mergem cu boxa!

E prima oară când o aud pe Cristina sugerând din neant să luăm boxa cu noi, așa că nu zic “nu”, să nu-i dau cu blocaj. Pregătim toate cele necesare, cu boxă, consolă, power bank, cabluri, microfon etc., ne gătim oleacă și o luăm către event.

La fața locului, iaca surpriză: organizatorul este Florin (activist vechi și coleg de suferință stradală), iar la event apar, cu timpul, și alți activiști cu vechime, pe care ne bucurăm să-i revedem. Ne poziționăm păturicile unde-i mai golaș, pregătim muzica și-i dăm drumul la ambianță. În juma’ de oră se aglomerează în jurul nostru cu alți picnicari de tot felul: o pătură de roacări, niște mândre cu poiuri, un grup de hipstări, o familie tradițională, un cuplu netradițional and so on, pajiștea afișând o nuanță eterogenă. Continue reading →

send nudes

Plajă și relax peste zi la Corbu.

Seara, tequila și În sula iubirii. Fără alcool n-am putut – am încercat, dar sinapsele se frâng mai fără durere când sunt anesteziate. Însă cei care s-au ocupat de muzica acestei emisiuni sunt bine-bine, eu descoperind câteva preferate. În fine, ispite lovite-n față, IQ-ul la maxim, drame după scenariu, da-astea să țină intelectualul ocupat.

Se termină tequila, se termină iubirea. Ce facem? Eu, Cristina și Doina coborâm cu gândul de a merge la Tzancă Uraganu, că știam că cântă la Princess. Am luat-o la picior și ne-am împiedicat de-o ultimă sticlă de tequila ce ne aștepta pe-un raft la magazinul din colțul străzii. Am luat-o cu noi la plimbare spre plajă, că prea ședea tristă singură.

Ajungem la Princess pe la 1:00, lumea la coadă la bilete, deci se pare că n-a trecut Uraganu pe-acolo, așa că ne ducem să discutăm cu sticla pe malul mării. Dintr-o vorbă-n alta, eu și Cristina ne trezim bălăcindu-ne la nudul gol cu Tzancă în surdină. Cred că au pus ăștia ceva-n tequila, că altfel nu-mi explic asemenea comportament romantic. Nț, nț, nț 🙂 Continue reading →

oea-n tunel

Merg în sensul spre casă.

De-a stânga mea, în același sens, trece oea. Îmi atrage atenția din lateral cu linia mișcării. 25 ani, 155-160 cm, 50 kg, Aproximativ. Păr negru, corp slim fit, membre armonioase, pași prezenți. Nu i-am văzut ochii, dar sigur erau în comuniune.

Rochiță cu alb. Mult alb. Negru la mijloc, centură, și parcă putin negru pe sus, la bretele. În rest alb cu mâneci scurte. Rochiță de lungime cuminte.

Partea de jos, unde ar fi fusta, dacă rochița n-ar fi fost rochiță, realizată din pliuri verticale, pornite dintr-un mijlocel fin, sălta în spate, în curbă obraznică din compas croită. Continue reading →

radio.garden

Cine știe, cunoaște. Cine nu, află.

Că poate lua o pauză de la trend-ul local într-ale muzicii și se poate plimba pe ici-colo pentru a-și mai extinde puțin percepția sonoră. Suntem in 2024 și e puțin meh să-ți rezumi cultura muzicală la ce ți se-ndeasă pe diferite canale. Nu ești curios să afli mai mult? Doar pe Tidal/Spotify sunt peste 100.000.000 de piese, d-apăi câte-or mai fi pe lângă acestea. Știu, nu-s toate pe gustul tău, dar sunt unele ce-ți vor schimba gustul.

radio.garden este un punct de start interesant-interactiv. Așa am dat de Gorilla FM radio din suita 1.FM.

Enjoy!

money money money

De când cu apariția copiilor în viața mea, universul prezentului se desfășoară-ntr-o zonă de îngemănare a nașterii și morții, a trecutului și a viitorului într-un prezent asimptotic, a personalului și comunului și tot așa, regăsindu-mi respirațiile în Alfa și Omega – acum, că am scris, OA (Omega și Alfa) ar fi glăsuirea proaspătului născut care subliniază trecerea oficială de la Omega la Alfa :).

Tot plimbându-mă printre amintiri, am regăsit printre notițe o-ntâmplare petrecută acum ceva ani, pe plajă la Kudos, pe când Kudos-ul strălucea. Continue reading →

scriu .3

de nevoie.

Scriu, șterg, scriu, șterg, scriu, șterg… până nu mai găsesc rostul exprimării în sine.

M-am trezit neplăcut și neplăcut am fost toată ziua, iar pe final s-a găsit un cineva să fie cireașa de pe tortură printr-un gest inadecvat. De iscat scandal nu-i loc – poate și omul ăla avut o zi proastă, sau poate doar așa este el urât de fel și așteaptă o supapă socială, poate oricum nu-i pasă, poate multe altele – așa că iau actul, îl învelesc în neplăcut și-l duc acasă, unde-l aștern pe ceva alb, fie hârtie sau ecran, și-l storc de insignifianță până-ncepe s-adoarmă litera, iar apoi se naște o concluzie de câteva cuvinte pe care n-o înțelege nimeni, de multe ori nici eu întru totul. Continue reading →

doorsința

Cornel la pupitru.

Are poftă de băgat muzică. Băgat zic, că intră. Și la prânz, ne-am jucat cărți pe o vreme acceptabilă pe ritmuri de chilleală. Tot Cornel. Pe la 22:00, pe când mă-ntorceam de unde plecasem, Cornel iarăși cu poftă, iarăși la pupitru. Mai solo, mai back to back, Cornel la pupitru. La un moment dat, că tot părea ziua lui, ceilalți ne-am dat către dans. A rupt Cornel!

Undeva-n perioada asta în care Cornel își bătea joc de noi, se petrece ceva.

Eram într-o stare dinamică-n fața boxelor și, inspirat de mersul muzicii, îmi spun că aș asculta o piesă anume ( The White Stripes – Seven Nation Army (Adam Freeland Remix) ), așa că mă duc la Cornel și-mi exprim dorința.

– Băgăm! Continue reading →

avem atâtea de tăcut

Nu mult după ce ne-am născut, suntem învățați câte avem de făcut. Aia se face într-un fel, aia în altfel, dar toate se fac, pentru că altfel trece viața pe lângă noi și murim nefăcând tot.

Ilinca și mai ales Călin sunt niște copii locvace, care-și iau atenția cu forța, precum orice pui de om. Tati, aia ce[…]? Dar tati, eu am […] Taaa-tiiii […]. Mă bucură să-i văd sociabili și comunicativi și le dau de-nțeles că-i ascult, nu doar aud, chiar dacă nu am nimic de adăugat – mă gândesc că dacă-i gonesc acum, când bodogăne toate aiurelile, atunci când vor crește și vor avea ceva articulat de exprimat, mă vor evita din pricina căilor de comunicare prost bătătorite. Așa că-mi văd de treabă, îi ascult, îi mai înteb.

Daaaar! Uneori, după o zi solicitantă, chiar nu pot să-l aud pe Călin cum turuie să n-adoarmă (la propriu) și-l mai rog să respire. Uneori direct, că n-am energie, iar alteori formulez o-ntrebare-ntr-o frază suficient de complicată-ncât să-l scoată puțin de pe traiectorie. După cum ziceam într-un post anterior, cuvintele aleatorii adorm, măcar elanul. Continue reading →