Cornel la pupitru.

Are poftă de băgat muzică. Băgat zic, că intră. Și la prânz, ne-am jucat cărți pe o vreme acceptabilă pe ritmuri de chilleală. Tot Cornel. Pe la 22:00, pe când mă-ntorceam de unde plecasem, Cornel iarăși cu poftă, iarăși la pupitru. Mai solo, mai back to back, Cornel la pupitru. La un moment dat, că tot părea ziua lui, ceilalți ne-am dat către dans. A rupt Cornel!

Undeva-n perioada asta în care Cornel își bătea joc de noi, se petrece ceva.

Eram într-o stare dinamică-n fața boxelor și, inspirat de mersul muzicii, îmi spun că aș asculta o piesă anume ( The White Stripes – Seven Nation Army (Adam Freeland Remix) ), așa că mă duc la Cornel și-mi exprim dorința.

– Băgăm!

Face Cornel o schimbare către stilul dorinței din 2-3 melodii și iată-mă sub lună sub undă bună-bună. Ascult, dansez, zâmbesc. Undeva după drop-ul principal, mă gândesc că știu o melodie care s-ar potrivi ( Șuie Paparude – Pentru Inimi ). Mă duc spre Cornel:

– Ce faci?
– Uite căutam o melodie care cred că s-ar potrivi bine cu asta. O am, dar nu merge. 🙁
– Tu știi că eu am venit la tine să-ți propun exact melodia asta? 😀
– ?!?!? Ce? :O
– O am eu. 🙂

După ce ne minuăm amândoi de moment, îi găsesc piesa și mă duc înapoi la dans să mă bucur de (pe)trecere.

Eu și Cornel suntem cu rădăcinile în zone muzicale diferite, dar există un common ground aparte-ntre oameni.