Plajă și relax peste zi la Corbu.

Seara, tequila și În sula iubirii. Fără alcool n-am putut – am încercat, dar sinapsele se frâng mai fără durere când sunt anesteziate. Însă cei care s-au ocupat de muzica acestei emisiuni sunt bine-bine, eu descoperind câteva preferate. În fine, ispite lovite-n față, IQ-ul la maxim, drame după scenariu, da-astea să țină intelectualul ocupat.

Se termină tequila, se termină iubirea. Ce facem? Eu, Cristina și Doina coborâm cu gândul de a merge la Tzancă Uraganu, că știam că cântă la Princess. Am luat-o la picior și ne-am împiedicat de-o ultimă sticlă de tequila ce ne aștepta pe-un raft la magazinul din colțul străzii. Am luat-o cu noi la plimbare spre plajă, că prea ședea tristă singură.

Ajungem la Princess pe la 1:00, lumea la coadă la bilete, deci se pare că n-a trecut Uraganu pe-acolo, așa că ne ducem să discutăm cu sticla pe malul mării. Dintr-o vorbă-n alta, eu și Cristina ne trezim bălăcindu-ne la nudul gol cu Tzancă în surdină. Cred că au pus ăștia ceva-n tequila, că altfel nu-mi explic asemenea comportament romantic. Nț, nț, nț 🙂

Ieșiți din apă, stăm la o țigară și tzanc!: gaborii.

– Bună dimineața! De unde sunteți?
– Popești-Leordeni și Londra.
– Faceți mișto de mine?!

Nu, nu făceam. Doina e în Londra de ceva ani buni. Discuția continuă cu cei doi polițiști pe un ton mai tensionat – știi cum e, la câți nebuni întâlnesc, trebuie să stabilească din start un anumit nivel în comunicare. Dar acum cu cine? Cristina era de-o nonșalanță ilară, Doina abia aștepta să domine organele statului, iar eu eram pe pace maximă, așezat liniștit precum Gânditorul de la Hamangia.

Doina-l prinde la rost pe cel cu grad mai mic, iar eu încep să dialoghez relax cu superiorul, cam ce-au mai întâlnit, cum merge treaba, alea-alea. De la cât de contondent începuse întâlnirea, în câteva minute ne-am relaxat cu toții, că n-aveam de ales. Am dat și noroc cu superiorul, dar fără să mă ridic. Inițial, m-am gândit că m-ar aresta pentru ultraj, dacă m-aș ridica nud la ei, dar apoi mi-am amintit că la cât de rece era apa și ce răcorică era pe-afară, mi-ar fi cerut talonul de la Hummer. Ar fi putut să ne taxeze pentru expunere indecentă (sau cum i-o zice), dar eram prea simpatici să ne strice dimineața :).

iMorala: Marea ne acceptă și goi. Noi?