Eu, vreo 13 ani, la mare.

Nu sunt genul care să stea la bronzat la plajă, așa că, dacă-s singur, precum se-ntâmplă când mergi cu familia-n concediu, o iau la picior să văd ce-mi mai hărăzesc pașii. Așa s-a întâmplat și-n ziua aceea când, neavând stare, mă plimbam prin apă, la ceva metri de țărm. Nu după mult timp dau de un tip care părea la fel de sociabil ca mine, așa că ne-am luat la joacă. La un moment dat a apărut și o minge-n peisaj, am jucat-o și pe aceea. În rest, precum copiii, mai pe sub apă, mai cu picioru-ntr-o scoică rătăcită, mai o trântă. După ceva vreme mi-am adus aminte că e politicos să te prezinți – deh, distracția-naintea bunelor maniere. Continue reading →