Sunt calm, dar nu tot timpul.

În perioada acesta, în care încerc să mă apuc de nefumat, sunt cel mai calm dintre toți cei pe care-i cunosc, dar aprofundez cu altă ocazie acest act de neprostire al nefumatului. Acum aș dori să mă concentrez la o situație care mă liniștește profund, până-n măduva oaselor și dincolo puțin, către alte dimensiuni, mai puțin euclidiene.

La locul de muncă, încăpând mai multe persoane în ascensor, se obișnuiește să ne salutăm ba la intrare-n lift, ba la coborâre – așa mimăm în corporație faptul că am fi niște animale social-voluntare.

Urc:
– ‘Neața!
– ‘Neața!
– Bună dimineața!

Cobor și le urez
– O zi faină!
, la care primesc răspuns:
– O zi bună!

aaand click!: Continue reading →