picnic

Cristina: Am dat attending la un event și văd că astăzi are loc. E un picnic în Cișmigiu. Hai să mergem cu boxa!

E prima oară când o aud pe Cristina sugerând din neant să luăm boxa cu noi, așa că nu zic “nu”, să nu-i dau cu blocaj. Pregătim toate cele necesare, cu boxă, consolă, power bank, cabluri, microfon etc., ne gătim oleacă și o luăm către event.

La fața locului, iaca surpriză: organizatorul este Florin (activist vechi și coleg de suferință stradală), iar la event apar, cu timpul, și alți activiști cu vechime, pe care ne bucurăm să-i revedem. Ne poziționăm păturicile unde-i mai golaș, pregătim muzica și-i dăm drumul la ambianță. În juma’ de oră se aglomerează în jurul nostru cu alți picnicari de tot felul: o pătură de roacări, niște mândre cu poiuri, un grup de hipstări, o familie tradițională, un cuplu netradițional and so on, pajiștea afișând o nuanță eterogenă. Continue reading

doorsința

Cornel la pupitru.

Are poftă de băgat muzică. Băgat zic, că intră. Și la prânz, ne-am jucat cărți pe o vreme acceptabilă pe ritmuri de chilleală. Tot Cornel. Pe la 22:00, pe când mă-ntorceam de unde plecasem, Cornel iarăși cu poftă, iarăși la pupitru. Mai solo, mai back to back, Cornel la pupitru. La un moment dat, că tot părea ziua lui, ceilalți ne-am dat către dans. A rupt Cornel!

Undeva-n perioada asta în care Cornel își bătea joc de noi, se petrece ceva.

Eram într-o stare dinamică-n fața boxelor și, inspirat de mersul muzicii, îmi spun că aș asculta o piesă anume ( The White Stripes – Seven Nation Army (Adam Freeland Remix) ), așa că mă duc la Cornel și-mi exprim dorința.

– Băgăm! Continue reading

scriu .1

Motive pentru a scrie sunt câteva, iar principalul ar fi acela că mi s-a solicitat acest lucru. Probabil nu știai, dar a avut loc un sondaj interplanetar pentru a se determina dacă umanitatea și celelalte specii au nevoie de rândurile mele așternute pe un blog minimalist ascuns în obscurul necunoscutului. Rezultatul a fost în unanimitate că n-are rost, că am mai făcut-o și a ieșit prost, iar eu oricum nu știu a scrie, deci de ce să-mi bat buricele aiurea?

După respectivul sondaj de amploare am avut plăcerea să fiu chemat la rampă de niște ființe aparte, care se pare că nu votaseră, ocupate fiind cu alte îndeletniciri. Ca-n viața fiecăruia, există niște persoane care mă inspiră prin simplul fapt că există frumos și pentru mine – indiferent cât de frecvent am interacționa, există o vibrație comună ce pulsează reciproc plăcut. Și ei și ele reprezintă pentru mine niște elemente cheie, de multe ori în momente esențiale, reușind să-mi lumineze o stare mohorâtă printr-un simplu cuvânt, zâmbet sau alt act de-o naturalețe încântătoare. Continue reading