În multe dintre isekai-uri, rolul lui Charon este preluat de un camion, truck-kun cum îl cunosc prietenii. Acesta lovește, de obicei personajul principal, pentru a-i muta existența într-o lume nouă, probabil într-un RPG magic-medieval. Deseori, cel lovit și resuscitat în alt scenariu cam are nevoie de o schimbare în mai bine, pentru că lumea-n care a trăit nu-i prea simte lipsa – un element ordinar de statistică. Arar, cel strămutat reprezintă ceva valoros în lumea sa inițială, iar lipsa sa este marcantă, poate mai marcantă decât prezența.

Ileana era fană înrăită încă din școala primară. Avea tricou, avea casete, știa versuri. Prinsesem și eu la televizor, dar nu suficient. Abia când Dan făcu cumva rost de un album am stat și am ascultat. Ah, știu! Copiase o casetă de la văr-su, care era mai punker de fel, parc-a avut și o formație, dacă-mi aduc aminte bine. Și am ascultat. În general, când ascult ceva, acord atenție mai redusă versurilor, fiind atent mai mult la paraverbal, la ce vibrează-n mine ce vibrează-n membrana difuzorului. M-a întors pe ici, m-a zgâlțâit pe colo, răsucit pe dincolo, atins pe dincoace. Continue reading →