Scriu pentru că am mai scris.

Pe social media m-am rezumat de-o vreme la one-linere, unele mai criptice decât altele, dar toate cu o logică în spate… atât timp cât mi-o amintesc. Preferatele mele au cele mai puține reacții, iar asta spune suficient despre cât de targetat mă exprim, despre cât de mult simt nevoia să fiu apreciat pentru adevărurile pe care le exprim.

Pe blog am scris ceva vreme pe când eram suntcalm. Îmi aduc aminte că eram spasmatic, vulgar, sensibil, agresiv, naiv – cu alte cuvinte un mediocru, dar joaca și zâmbetul mi-au fos mereu influențe insistente și cum nu m-am dorit o nestemată a literaturii, eram mulțumit de ararele sclipri de construcție în exprimare ce-mi mai curățau oglinda.

Ca să mă citez puțin, scriam pentru că […]e bine să vezi cât de prost erai sau cât de prost ai ajuns.[…] – am uitat să spun că nici depresiv nu eram. Deloc. Continue reading →