Secret Santa

M-am îmbătat Marți așa de profund încât Joi dimineața visam că sunt beat și nu știam motivul, că-mi aminteam, totuși, că Marți am comis-o, iar timp a trecut ceva.

Hai să vedem ce e și cu Marți, 16 Decembrie 2025.

Pe 11 Decembrie noaptea, intr-un scroll insomniac, am dat de o reclamă la un event Club 99“Moș Crăciun si prietenii săi – Crowdwork & Secret Santa”, cu Minculescu și Frînculescu. Eu mi-s fan Frînculescu, iar cum la munci nu m-au racolat la Secret Santa, am zis că-mpușc doi reni dintr-un click. Zis și făcut.

Aflu, Sâmbătă, că sortitul mi-e Gabriel ( Pupăza din morții tei), așa că m-am orientat pe cât mi-a permis timpul și starea să încropesc ceva pe măsură. Marți, înainte cu o oră de eveniment, eram undeva în deplasare și puneam cap la cap toate elementele cadoului.

– Fetelor, o să am nevoie de buzele voastre“, iar fetele s-au oferit fără-ntrebari, că-s cu capul pe umeri și hormonii într-o zonă de stabilitate.

Iau sicriul printat de Ion, il umplu cu ceva bomboane si caramele, un porc roz anti-stress și niște tei. Apoi invelesc sicriul în ceva cocoloașe de hârtie, după care-l înfășor tot cu bandă d-aia adezivă din hârtie, folosită la zugrăvit, pentru protecție, și-l dau spre pupat frumoaselor, rezultând acest cocon:

Acum vezi și de ce-am solicitat buzele, că e greu să faci o pupăză fără buze.

Nu-s eu mare băutor de alcool, așa că atunci când beau, o fac economic și cu impact. Cât am stat la împachetat cadoul, am ciupit niște rom, așa de drum, că ș-așa Club99 era la 5 minute de unde mă aflam.

Ajung la local, personalul chill și cald, cu toate că deja-ncepuse hărmălaia de public. Mă poziționez unde mi s- a indicat, solicit ceva de băut și aștept să-nceapă show-ul. Între timp, mai interacționez scurt cu cei care se mai puneau pe la mese, mai un zâmbet mai o grimasă, chestii sociale.

Începe și show-ul, care a fost contruit din povești ale prezentatorilor, povești cu și din public și schimbul de cadouri. Fain, am râs m-am bucurat, toate bune, doar că eu am fost chemat pe scenă al șaptelea, deci am avut suficient timp să beau. Am primit un stilou și un radio d-ala X-BASS pe baterie (zisesem că-mi place a scrie și muzica), plus o felicitare drăguță. Nu le mai urc și pe ele aici, dar le prețuiesc și fără să le pozez (asta dacă-ntreabă Gabriel cumva). Partea interesantă e că săptămâna trecută eram printr-un magazin și m-a lovit un gând trecător că aș vrea un radio “Stai, mă, ce vrei tu radio? că nu-ți chiar trebuie” – și iată că am aflat și de unde venise și gândul respectiv, iar acum îmi trebuie acel radio.

Bun, la schimbul de cadouri Gabriel s-a căznit puțin să-l desfacă, înfășurarea fiind una cu mult material și patos. S-a bucurat de jocul creativ al cadoului și glumirăm pe temă, prezentatorii la fel – aș vrea să redau mai multe detalii, dar eram într-o stare complicată, iar reflectorul ăla-mi bătea masiv în ochi, obturându-mi percepția. Eu primesc cadoul de la Gabriel cu fericire că nu e o altă cană insipidă (eu și traumele mele de Secret Santa), citesc stângaci felicitarea și-mi petrec după gât cureaua radio-ului cu gândul de a face o schemă de rock star, anume să-i dau balans boxei încât să-mi inconjuare gâtul, cum fac ăia tari cu chitările, doar că-n momentul în care i-am imprimat mișcarea de accelerație, boxa, în loc să hula hoop, zboară în public ceva metri buni (știu, am dat cu forță, să fiu sigur că-mi iese schema). Clipă în care oamenii (ăia mai puțin beți) au un moment de stupefacție, Frîncu fiind cel mai simpatic, cu gura puțin căscată privind succesiv când la mine când la locul impactului, cu o privire reală de “WTF?!”. Din fericire, nu a fost rănit niciun om, animal sau produs cu această ocazie, poate doar puțin piciorul domnișoarei care-a pus stop pe șiret la boxa rebelă. Am coborât de pe scenă auzindu-l pe Frîncu “Hai c-am avut și nebuni în seara asta”, deci mission accomplished.

Am mai stat puțin după show să mai schimb o vorbă două cu artiștii, suficiente încât la final, pe când eu eram afară, întrebându-mă ce costă atât de mult Bolt-ul, Costel vine și-mi oferă cadou o bentiță cu brad roșu – oi fi făcut și eu impresie, deși nu-mi dau seama clar de care, că fu o seară cu de toate.

Am mers vreun kilometru aiurea, să ies din zona aia de fițe, și-am găsit Bolt-ul la juma’ de preț. Am ajuns acasă și mi-am văzut de presomn, că știi, când ești beat, e bine să-ți pregătești puțin somnul, să nu te trezești prea aiurea.

Important e că am putut să ofer și să primesc mai mult decât speram, toată lumea-i fericită, am putut fi Sicriu Santa, iar radioul rebel funcționează.

 

iMorala: E bine că-ți dorești ceva, dar ajută și să acționezi cumva.