ultimile ore

Ilinca m-a întrebat ce-aș face dacă aș afla că mai am 24 de ore de trăit.

Am stat un pic pe gânduri și am răspuns: Mi-ar plăcea, dacă aș fi în cazul în care aflu că mai am 24 de ore de trăit, ca acele ore rămase să nu-mi modifice deloc programul de a doua zi. Să fi făcut și să fac suficiente pentru a nu simți că în alea 24 de ore ar trebui să face ceva pentru cineva anume.

Și da, asta mi-aș dori și la această stare pun umărul. Să-mi analizez suficient de inteligent trecutul și să-mi planific destul de liniștit viitorul altfel încât prezentul să devină o existență calmă și prezentă.

De murit deja murim de când ne naștem, deci moartea este oricând la o respirație distanță. De murit deja am murit azi-noapte-n somn, iar de dimineață m-am trezit un altul, cu ceva reziduuri de la fostul eu. De murit oricum murim, de dragul ciclicității, dar dacă nu trăim, am murit degeaba. Iar când zic “trăim” nu mă refer la a fi vii și-atât, căci și în comă suntem vii.

Iar apoi, mai discutând cu Ilinca, am găsit un răspuns mai direcționat spre așteptările ei, anume ce aș face practic în acele 24 de ore: un mare party. Nu anunț twist-ul party-ului (eu voi muri), că se-adună prea mulți dușmani :D, ci organizez un party fain și, de ce nu? memorabil. Acum încă mă mai gândesc la detaliile morții… probabil la main, ca să aibă un plus de logică after-ul… să fie chill sau go out with a bang… cu o cremare în direct… În fine, sunt atâtea detalii pe care tre’ să le gândesc pentru petrecrea asta… sper să am suficient timp la dispoziție să o planific 🙂

scriu .1

Motive pentru a scrie sunt câteva, iar principalul ar fi acela că mi s-a solicitat acest lucru. Probabil nu știai, dar a avut loc un sondaj interplanetar pentru a se determina dacă umanitatea și celelalte specii au nevoie de rândurile mele așternute pe un blog minimalist ascuns în obscurul necunoscutului. Rezultatul a fost în unanimitate că n-are rost, că am mai făcut-o și a ieșit prost, iar eu oricum nu știu a scrie, deci de ce să-mi bat buricele aiurea?

După respectivul sondaj de amploare am avut plăcerea să fiu chemat la rampă de niște ființe aparte, care se pare că nu votaseră, ocupate fiind cu alte îndeletniciri. Ca-n viața fiecăruia, există niște persoane care mă inspiră prin simplul fapt că există frumos și pentru mine – indiferent cât de frecvent am interacționa, există o vibrație comună ce pulsează reciproc plăcut. Și ei și ele reprezintă pentru mine niște elemente cheie, de multe ori în momente esențiale, reușind să-mi lumineze o stare mohorâtă printr-un simplu cuvânt, zâmbet sau alt act de-o naturalețe încântătoare. Continue reading